În ultimul timp m-am întors la politică. De unde nici nu plecasem de fapt. Interesant că politica şi spiritualitatea au intrat cam în acelaşi timp în viaţa mea. Şi, deşi par incompatibile, mă încăpăţânez să le fac pe amândouă. Mi-au spus mulţi că e un nonsens, că una o anihilează pe cealaltă, că în politică e mizerie şi să mă las. Despre ce vorbim de fapt? Despre un aspect care ne influenţează vieţile, de care depindem în această existenţă fizică zi şi noapte!? Mai ales când e noapte, adică când dormim precum în reclama de la FNI, o ştiţi, cea cu ,,dormi liniştit...".
Am intrat în campanie, şi ajunsă la jumătatea ei, m-am trezit ruptă de preocupările mele spirituale, chiar şi de prietenii din această sferă. Nu am timp. Şi m-am întrebat, intuitiv: ,,Am coborât?" Mi-am coborât nivelul de vibraţie pentru a răspunde acestor solicitări? Poate doar puţin, dar nu atât cât cred cei care mă îndeamnă mereu să ies până nu mă murdăresc de tot. Dar, dacă vrem ca lumea să se schimbe, dacă vrem ceva mai bun pentru noi şi copiii noştri, noi cei treziţi ce facem? Ne ducem în locuri frumoase şi liniştite şi-i aşteptăm acolo pe ceilalţi? Ne ferim de mizerie chiar dacă ne confruntăm cu ea zilnic? Căutăm doar compania celor care ne pot ridica, uitând că în jurul nostru sunt oameni care aşteaptă poate de la cei care înţeleg şi simt mai mult, un semn de schimbare adevărată?
Dacă pentru asta va trebui să cobor, o voi face, ştiind că treptele sunt cu dus-întors şi la întoarcere nu voi fi singură. Pentru că dacă Dumnezeu m-a adus pe această cale nu e o întâmplare, e poate o menire şi un dar. Voi rămâne aşadar şi voi face ce ştiu şi cum ştiu mai bine, fără a ieşi de pe cale. Pentru că dacă ai puterea de a-ţi păstra drumul drept poţi avea şi bucuria de a vedea cum cei din jur îşi aliniază calea cu a ta pentru că Dumnezeu e pentru toţi destinaţia finală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu