Prezenţa

     Prezenţa e tăcută şi transmite o stare de pace care este chiar spaţiul în care şi prin care totul există şi totul îşi are propria existenţă şi experienţă. Este de o blândeţe infinită şi, totuşi, are tăria stâncii. Cu ea, orice frică dispare. Bucuria spirituală îşi face apariţia la un nivel calm, de un extaz inexprimabil. Pentru că perceperea timpului încetează, nu există nici temere, nici regret, nici suferinţă, nici anticipare; izvorul bucuriei este nesfârşit şi atotprezent. Fără de-nceput şi fără de sfârşit, nu există nici pierdere, nici mâhnire, nici dorinţă. Nu trebuie făcut nimic; totul este deja perfect şi întreg.

     Atunci când timpul se opreşte, toate problemele dispar; ele nu sunt decât plăsmuirile unui punct de vedere/ percepere. Pe măsură de Prezenţa începe să predomine, încetează orice identificare cu trupul sau cu mintea. Când mintea ajunge să fie tăcută, gândul că ,,Eu sunt" dispare la rândul său şi Conştiinţa Pură răzbate pentru a ilumina ceea ce omul este, a fost şi va fi întotdeauna, dincolo de timp şi, prin aceasta, fără de început şi fără de sfârşit.

     Oamenii se întreabă ,,Cum poate fi atinsă starea de conştientizare?", însă puţini sunt aceia care parcurg paşii necesari, tocmai fiindcă sunt aşa de simpli. Iniţial, dorinţa de a atinge starea aceea era intensă. Apoi am început să mă antrenez să acţionez în toate situaţiile, fără excepţie, cu o constantă şi universală iertare şi blândeţe. Individul trebuie să manifeste compasiune faţă de tot ce-l înconjoară, inclusiv faţă de propriul sine şi de gândurile sale. După aceasta s-a manifestat elanul de a-mi ţine dorinţele în expectativă şi de a renunţa la a-mi impune voinţa personală moment de moment. Pe măsură ce fiecare gând, sentiment sau faptă erau lăsate în voia lui Dumnezeu, mintea a devenit, treptat, tăcută. La început, ea a renunţat la poveşti şi paragrafe întregi, apoi la idei şi la concepte. Pe măsură ce individul renunţă la dorinţa de a se afla în posesia acestor gânduri, ele nu mai ajung să fie atât de elaborate şi încep să se fragmenteze cât timp sunt doar pe jumătate formate. 

     Dintr-o dată, fără niciun semn prevestitor, a intervenit o modificare în conştientizare şi Prezenţa s-a aflat acolo inconfundabilă şi atotcuprinzătoare. Au existat şi câteva clipe de teamă când eul se stingea, dar după aceea absolutul Prezenţei mi-a inspirat o străfulgerare de veneraţie. Această realizare a fost spectaculoasă, mai intensă decât tot ce resimţisem anterior. Nu avea niciun corespondent în experienţa obişnuită. Şocul de proporţii a fost atenuat de iubirea care însoţea Prezenţa. În lipsa sprijinului şi a protecţiei acelei iubiri, individul ar fi anihilat.
(David R. Hawkins)

-va urma-