De ceva vreme nu-mi dă pace un gând: Cât de evoluat spiritual a fost marele poet? Îl redescopăr în ultimul timp într-o lumină cu totul nouă şi surprinzătoare. Şi această nouă percepţie porneşte şi din propria mea latură spirituală pe care am descoperit-o relativ recent. L-am studiat şi l-am întors pe Eminescu pe toate feţele, ani buni, şi mă bucur să descopăr, în textele lui acum, ceva cu totul nou şi, parcă neatins. Aceleaşi versuri, arhicunoscute, multe încrustate adânc în memorie, ni se par acum cu totul noi. Le voi lăsa să vorbească de la sine. Căutaţi sensurile spirituale şi, dacă le veţi găsi şi voi, vă provoc să veniţi şi cu alte exemple. Vom descoperi în marele nostru poet o fiinţă extrem de evoluată spiritual, un avatar.
,,Când însusi glasul gândurilor tace,
Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii -
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?"
,,De vorbiti ma fac ca n-aud,
Nu zic ba si nu va laud;
Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevarul
Numa-n inima-mi sa-l caut."
,,Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."
,,Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi."
,,Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul."
,,În orice om, o lume isi face incercarea."
,,Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului."
,,La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin asta lume se trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?"
,,Nu e adevarat ca exista un trecut - consecutivitatea e in cugetarea noastra - cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleasi intotdeauna, exista si lucreaza mereu."
,,Fiecare lucru poarta in sine insusi masura sa."
,,In om e un sir nesfarsit de oameni."
,,Nenorocirea este cel mai bun dascal isi are metoda ei proprie, dar gres nu da."
,,Presiunea injoseste, pasiunea inalţă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu