joi, 28 martie 2013

CAPCANELE DE PE DRUMUL DE A DEVENI VINDECATOR


Mesaj transmis de Jeshua, prin Pamela Kribbe – 2008 preluat de pe http://www.jeshua.net/ro/

Dragi prieteni, cu mare placere si fericire va urez bun venit in acest loc unde v-ati adunat sa ma ascultati, ca pe un vechi prieten al vostru. Sunt Jeshua. Eu am fost printre voi in viata mea pe Pamant, ca Iisus.

Am fost om si stiu prin ce treceti ca fiinte umane intr-un corp pamantesc si in viata pamanteasca. Si am venit aici, pentru a va ajuta sa intelegeti cine sunteti.

Voi toti cei care sunteti prezenti aici – si multi dintre cei care vor citi acest text mai tarziu – sunteti Lucratori intru Lumina. Sunteti ingeri de Lumina care au uitat cine sunt cu adevarat. Voi toti ati trecut prin multe incercari, in calatoria voastra pe Pamant, prin multele voastre vieti pamantesti. Si eu cunosc aceste incercari launtrice.



Ati ajuns, acum, la un punct in istoria sufletului vostru, in care va finalizati un ciclu de vieti. In acest punct, sunteti din ce in ce mai conectati la Sinele superior care sunteti cu adevarat – Sinele care este in afara timpului si spatiului. Sunteti in procesul de a va integra Sinele superior, imaterial, in fiinta voastra pamanteasca, in viata voastra de zi cu zi.

Vi se pare ca este greu inca sa pastrati o legatura constanta cu Sinele vostru superior sau mai inalt, pentru ca ati uitat ca voi sunteti, cu adevarat, insasi aceasta mare sursa de Lumina. Insa voi toti ati inceput aceasta calatorie launtrica si, de-a lungul acestei calatorii, ati simtit dorinta, chiar chemarea, sa-i ajutati pe altii in drumul lor spre crestere interioara si constiinta de sine. Este firesc, in special pentru Lucratorii intru Lumina, sa doreasca sa-si impartaseasca opiniile si experientele cu altii. Sunteti toti profesori si vindecatori innascuti.

Din momentul in care va asumati raspunderea sa-i ghidati pe altii, ca profesori sau vindecatori, este probabil sa dati peste o serie de capcane. Aceste capcane sunt rezultatul anumitor neintelegeri despre ceea ce inseamna sa ghidezi spiritual pe cineva. Ele sunt rezultatul conceptiilor gresite despre natura vindecarii si despre rolul vostru in ea, ca vindecatori. Despre aceste capcane as dori sa va vorbesc astazi.



Ce este vindecarea ?

Care este esenta vindecarii ? Ce se intampla atunci cand cuiva "ii merge bine," fie ca este vorba de nivelul psihologic, fizic sau emotional? Ce se intampla daca aceasta persoana este capabila sa se conecteze din nou cu lumina sa interioara proprie, la Sinele sau mai inalt ? Aceasta conectare are un efect de vindecare la nivelul tuturor straturilor sinelui – nivelul emotional, fizic si mental.

Ce cauta fiecare persoana intr-un vindecator sau profesor este un spatiu de energie care sa ii permita sa se reconecteze la propria lui lumina interioara, partea din el/ea care stie si intelege. Profesorul sau vindecatorul este capabil sa ofere acest spatiu, deoarece el a facut deja aceasta conexiune interioara. Vindecatorul are o frecventa la dispozitie, o vibratie energetica, care contine solutia la problema pacientului sau. A fi un vindecator sau profesor inseamna sa contii frecventa energetica a solutiei, in campul tau energetic si sa o oferi altcuiva. Asta inseamna si nimic altceva.

Practic acesta este un proces care poate avea loc fara cuvinte sau actiuni. Energia in sine, pe care o aveti ca profesor sau vindecator, este cea care are efect de vindecare. Energia voastra iluminata este cea care ii deschide cuiva posibilitatea sa-si "aminteasca" ceea ce stie deja, pentru a se conecta la propria sa lumina interioara, la intuitia sa. Aceasta reamintire, aceasta conexiune este cea care face ca vindecarea sa aiba loc. Orice vindecare este, de fapt, o auto-vindecare.

Asadar, a vindeca sau a invata nu are de fapt nimic de a face cu talentele sau cunostintele specifice, care pot fi invatate din carti sau luate din cursuri. Puterea de vindecare nu poate fi obtinuta prin ceva exterior. Este vorba despre "frecventa solutiei", care e prezenta in campul vostru energetic, ca urmare a evolutiei voastre interioare proprii si a claritatii constiintei. Adesea, ca invatatori si vindecatori, sunteti cu totii inca implicati in procesele propriei evolutii personale. Totusi, exista parti din campul vostru energetic, care au devenit atat de clare si pure, incat ele pot avea un efect vindecator asupra altora.

Este esential sa intelegeti ca acest efect nu e ceva pentru care trebuie sa munciti din greu, ca sa-l obtineti. Pacientul este cel care decide daca asimileaza sau nu energia pe care i-o oferiti, daca voi ii permiteti acest lucru. Este alegerea pacientului. Voi i-o oferiti prin ceea ce sunteti, prin "a fi acolo" pentru ceilalti. Nu prin aptitudinile sau cunostintele pe care le-ati invatat de la oricine altcineva, aveti o influenta de vindecare – ci, pur si simplu, prin cine sunteti voi, prin drumul interior pe care ati calatorit. Puteti sa-i ajutati cu adevarat pe altii, mai ales in sfera de actiune a acelor probleme emotionale prin care ati trecut voi insiva la un nivel profund . Lumina voastra in aceste sfere de actiune straluceste ca un far, pentru oamenii care sunt inca blocati in aceste probleme, chemandu-i bland, sa iasa din ele.

In domeniile in care v-ati vindecat singuri, de ranile si durerile voastre profunde, ati devenit adevarati maestri, cei a caror intelepciune este bazata pe cunoastere interioara si pe o experienta autentica. Auto-vindecarea, asumarea responsabilitatii pentru ranile voastre interioare si invaluirea lor in lumina constiintei voastre, este cheia pentru a deveni un profesor si vindecator. Abilitatea de a va vindeca singuri este cea care va face Lucratori intru Lumina. Aceasta creeaza "energia solutiei" in fiinta voastra, care le ofera altora, o poarta catre propria lor putere de auto-vindecare.

Atunci cand va tratati clientii sau ii ajutati pe oamenii din jurul vostru, adesea le "cititi" energia; va acordati la ei in mod intuitiv, atunci cand ii ascultati, le dati sfaturi sau ii tratati, folosind metode de vindecare energetice. Cu toate acestea, pacientul sau persoana cu care lucrati este la fel de ocupata sa va "citeasca" pe voi. Asa cum voi va acordati la energia lor, ei, in mod constient sau inconstient,va absorb energia. Ei simt intuitiv daca ceea ce voi spuneti sau faceti este in acord cu voi insiva, daca se potriveste cu ceea ce voi radiati, cu vibratia energiei voastre. Ei simt cine sunteti, dincolo de cuvintele si actiunile voastre.

In citirea voastra de catre pacient se produce un real progres. Atunci cand pacientul se simte liber si in siguranta in prezenta voastra, atunci cand se simte inconjurat de un tip de constiinta care ii permite sa aiba incredere in cunoasterea lui interioara, atunci tot ceea ce ii spuneti sau faceti dobandeste calitatea de vindecare. Cand cuvintele si actiunile voastre sunt sustinute de catre cine sunteti, ele devin purtatoare de Lumina si Iubire, care pot sa-l duca pe pacientul vostru, in propriul lui centru de Lumina si Iubire.

Ori de cate ori cineva va cere sincer ajutorul, aceasta persoana este deschisa catre energia voastra, in asa fel incat sa poata fi atinsa de partea cea mai pura si mai clara din voi. Aceasta parte din voi nu este rezultatul cartilor pe care le cititi sau al abilitatilor pe care le-ati dobandit, ea este rezultatul unei alchimii personale, o transformare personala a constiintei, care poarta marca voastra unica. As dori sa subliniez cu tarie, acest lucru, deoarece se pare ca exista o tendinta printre Lucratorii intru Lumina (oameni care, prin natura lor, simt un impuls puternic de a-i ajuta pe altii) sa continue sa caute o noua carte, o noua metoda, o noua abilitate care pot sa-i ajute sa fie un profesor sau vindecator mai bun. Adevarata vindecare este atat de simpla.

Cand am trait pe Pamant, am transmis o anumita energie, prin ochii mei. Ceva se revarsa prin ochii mei si a avut un efect de vindecare imediata, asupra persoanelor care au fost deschise la aceasta. Nu a fost un truc magic sau o abilitate unica, aflata in proprietatea mea. Eram in contact cu sursa mea interioara, a adevarului. Am radiat in mod natural lumina divina si iubirea care au fost mostenirea mea – la fel cum sunt si mostenirea voastra – si am atins celelalte fiinte vii, cu ea. La fel este si cu voi. Voi nu sunteti diferiti de mine. Ati mers pe acelasi drum interior si ati trecut prin aceleasi incercari si necazuri care v-au dus, in cele din urma, in acelasi punct in care m-au dus si pe mine, atunci cand am trait pe Pamant. Ati devenit constienti, fiinte Christice.

Energia Christica este destinul vostru spiritual si voi integrati gradual aceasta energie, in existenta voastra de zi cu zi. Christul din voi este cel care vindeca si calauzeste, ca o consecinta fireasca a ceea ce este energia Christica. Prea adesea va identificati cu a fi ucenicul sau elevul care sta la picioarele unui profesor si asculta si intreaba si cauta. Dar eu va spun ca timpul de a fi elevul a trecut. A sosit timpul sa va revendicati starea de maestru. Este timpul sa va incredeti in Christul din voi si sa aduceti aceasta energie in manifestarea realitatii voastre de zi cu zi.

Pentru a deveni una cu Christul launtric si a calauzi si vindeca din acea energie, trebuie sa va eliberati de o serie de lucruri. Aceste lucruri reprezinta capcanele pe calea de a deveni un vindecator / invatator. Voi diferentia trei domenii, in care aceste capcane apar.


Capcana capului


Prima capcana se afla in zona capului sau mintii. Sunteti foarte priceputi in a analiza lucrurile si in a le clasifica in functie de un cadru general de referinta. Acest lucru ar putea fi la indemana in anumite circumstante, dar, in general mentalul, partea din voi care gandeste, apartine, in mare masura, lumii dualitatii. Cu "lumea dualitatii," vreau sa spun un tip de constiinta care imparte lucrurile in bun sau rau, lumina sau intuneric, sanatos sau bolnav, masculin sau feminin, prieten sau dusman etc. Acesta este un tip de constiinta careia ii place sa separe si sa eticheteze si care nu recunoaste unitatea care sta la baza tuturor fenomenelor. Este un tip de constiinta careia ii place sa lucreze cu principii generale si cu o aplicare rationala, obiectiva in cazuri individuale. Ea nu ia, cu adevarat, in considerare posibilitatea unei alte abordari mult mai directe, a realitatii: abordarea cunoasterii intuitive sau "cunoasterea prin simtire".

Energia Christica este in afara dualitatii. Energia Christica constituie fluxul Fiintei care sta la baza tuturor polaritatilor. Dar mintea nu recunoaste existenta acestui nivel foarte mistic de unitate. Mintea ar dori sa imparta oceanul Fiintei, in parti definibile, clasificandu-le in asa fel incat sa poata obtine o intelegere rationala a lor. Mintii ii place sa proiecteze structuri, teorii care sa poata fi plasate asupra realitatii, asupra experientei directe. Din nou, aceasta este uneori utila si benefica, mai ales in chestiuni practice, dar nu atat de mult, atunci cand vine vorba de adevarata vindecare si calauzire – si anume vindecarea si calauzirea din inima.

Atunci cand va apropiati de pacientul vostru cu o abordare teoretica, incercati sa plasati simptomele lui individuale, intr-o categorie generala si le priviti prin prisma teoriei, pentru a afla mai multe despre acest tip de probleme si solutiile pentru acestea. Asta este ceea ce ati invatat, atunci cand v-ati pregatit sa deveniti psihologi, asistenti sociali sau orice tip de consilieri profesionisti. Nu spun ca toate acestea sunt rele. Dar ceea ce as dori sa va intreb este: atunci cand lucrati cu cineva – indiferent daca profesional sau in viata voastra personala–  incercati sa va eliberati de toate gandurile si rationamentele, de toate prezumtiile voastre despre ceea ce se intampla cu celalalt si, pur si simplu, ascultati din inima. Acordati-va la energia celeilalte persoane, dintr-un loc launtric tacut. Doar incercati sa simtiti cu inima si intuitia voastra, unde se afla cealalta persoana, ce simte in lumea sa interioara. (A se vedea sfarsitul channeling-ului, pentru o meditatie ghidata in acest sens.)

Deseori veti incuraja o multime de idei despre ceea ce altcineva trebuie sa faca, pentru a-si rezolva problemele. Voi analizati problema lor si va ganditi la raspunsul pentru ea. Si s-ar putea sa aveti in mare masura dreptate in modul de a gandi. Dar problema este: ideile voastre nu sunt neaparat acordate la energia celeilalte persoane, in momentul de acum. S-ar putea sa fiti complet deconectati de la ceea ce acestea simt, de fapt, in interior. Ajutorul vostru este fructuos, doar atunci cand este acordat la realitatea energetica a celui pe care il ajutati. S-ar putea ca el sau ea sa aiba nevoie de o abordare total diferita fata de ceea ce puteti voi intelege, cu mintea voastra rationala.

Va invit sa vedeti si sa simtiti o alta persoana numai aflandu-va in locul linistit, intuitiv, din interiorul vostru. Permiteti-va sa transcedeti dualitatea si sa fiti plini de compasiunea Christica, in interiorul vostru. Va invit sa fiti cu adevarat inspirati de prezenta celuilalt, atunci cand ii oferiti calauzire si vindecare.

Adesea, solutia e foarte simpla. Ceea ce este necesar din partea voastra nu e cunoasterea, ci intelepciunea voastra. Ceea ce vi se cere nu este judecata, ci compasiunea si intelegerea voastra profunda. Voi nu sunteti acolo pentru a oferi solutia, pentru a fi fata autoritatii. Sunteti acolo pentru a fi fata iubirii.

Sa ne intoarcem la un exemplu, pentru a ilustra aceasta problema. Haideti sa luam parintii care doresc sa-si ajute copiii, in problemele cu care acestia se confrunta. Datorita experientei lor, parintii pot face de multe ori evaluari mai bune a consecintelor unor actiuni, decat pot copiii lor. Pe baza acestor cunostinte, parintii isi avertizeaza adesea copiii; ei doresc sa-i pazeasca de rau si ii sfatuiesc sa faca ceea ce ei gandesc ca este corect. Aceasta ar putea parea a fi o cale buna de a-i ajuta, din punctul de vedere al mintii. Si, in unele cazuri, este foarte rezonabil sa faca acest lucru.

Totusi, de foarte multe ori, in cazul in care parintele s-ar acorda cu copilul dintr-un loc linistit, intuitiv din interiorul sau, el ar afla daca ceea ce copilul are nevoie cu adevarat de la el, nu este ceva complet diferit de ceea ce el crede. Ceea ce, de multe ori, are nevoie copilul cel mai mult este increderea si incurajarea parintelui. "Ai incredere in mine, lasa-ma sa fiu cine sunt eu. Lasa-ma sa fac greseli, permite-mi sa ma poticnesc si pastreaza-ti credinta in mine ". Cand va conectati la copilul vostru, dintr-un spatiu al increderii, de fapt il incurajati sa se bazeze pe propria-i intuitie. Aceasta il poate ajuta sa ia o decizie pe care o simte buna pentru el si care sa fie acceptabila si din punctul vostru de vedere. Daca totusi incercati sa obligati copilul sa faca ceva, pornind de la ideea ca "voi stiti mai bine", copilul va simti neincrederea din atitudinea voastra si acest lucru il va face sa vi se opuna chiar mai mult.
Copiii va "citesc", cand le oferiti asistenta. Este in firea lor sa fie extrem de constienti de emotiile din spatele cuvintelor voastre. Ei pot simti frica sau judecata care stau la baza lor. Adeseori, ei vor reactiona la aceste emotii si nu la cuvintele voastre – si, atunci cand reactioneaza cu aversiune, par extrem de nerezonabili. Totusi, parintele poate actiona "prea rezonabil" – ceea ce inseamna ca el nu-si recunoaste propriile emotii, care stau la baza actiunii sale si nu incearca sa se conecteze la copil, intr-un mod deschis si onest. Pentru a face acest lucru, parintii vor trebui sa renunte la notiunile lor preconcepute si  sa de deschida, cu adevarat, catre realitatea emotionala a copilului. Pentru a asculta, cu adevarat, grijile si preocuparile copilului, trebuie construita o cale de comunicare .

Mentionez acest exemplu, deoarece este atat de simplu sa va raportati la el si pentru ca stim cu totii cat de dificil este sa iti sprijini copiii, avand o atitudine de incredere si sinceritate. Este vorba despre a va elibera – a va elibera de ideile voastre despre "ceea ce ar trebui sa fie," de dorintele si cerintele voastre si sa-i permiteti, cu adevarat, celeilalte persoane, sa fie. Pentru a invalui pe cineva cu un spatiu de sinceritate si adevar, intelegerea simtita din inima este cea care ofera puterea reala de vindecare. Adeseori, ceea ce-i ajuta cu adevarat pe ceilalti este acceptarea voastra totala, a felului in care stau lucrurile. Asta se intampla, numai atunci cand nu incercati sa schimbati ceva de la nivelul mintii, ci va conectati cu adevarat la cineva si deschideti usa dragostei si compasiunii pentru acea persoana.

miercuri, 27 februarie 2013

Cupa lui Pitagora


Legenda spune ca aceasta a fost inventata chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.e.n. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).

Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat … isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.

Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta ... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.

De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.
Pentru ingineri si/sau curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):




Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:
Multumeste-te / Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.
(sursa e-mail)

miercuri, 16 ianuarie 2013

Spiritualitatea lui Eminescu

De ceva vreme nu-mi dă pace un gând: Cât de evoluat spiritual a fost marele poet? Îl redescopăr în ultimul timp într-o lumină cu totul nouă şi surprinzătoare. Şi această nouă percepţie porneşte şi din propria mea latură spirituală pe care am descoperit-o relativ recent. L-am studiat şi l-am întors pe Eminescu pe toate feţele, ani buni, şi mă bucur să descopăr, în textele lui acum, ceva cu totul nou şi, parcă neatins. Aceleaşi versuri, arhicunoscute, multe încrustate adânc în memorie, ni se par acum cu totul noi. Le voi lăsa să vorbească de la sine. Căutaţi sensurile spirituale şi, dacă le veţi găsi şi voi, vă provoc să veniţi şi cu alte exemple. Vom descoperi în marele nostru poet  o fiinţă extrem de evoluată spiritual, un avatar. 

,,Când însusi glasul gândurilor tace, 

Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii -

Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?

Din neguri reci plutind te vei desface?"


,,De vorbiti ma fac ca n-aud, 
Nu zic ba si nu va laud;
Dantuiti precum va vine, 
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevarul
Numa-n inima-mi sa-l caut."

,,Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă, 
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte, 
În auz ne sună multe, 
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte, 
Regăsindu-te pe tine, 
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii, 
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru, 
Totuşi tu ghici-vei chipu-i, 
Şi de plânge, de se ceartă, 
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe, 
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate, 
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există, 
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă, 
Alte guri, aceeaşi gamă, 
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte, 
Te-or întrece nătărăii, 
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece, 
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă, 
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă, 
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară, 
Nu băga nici chiar de seamă, 
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi, 
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, 
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică, 
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică, 
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece, 
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece, 
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."

,,Lumina nu se aprinde decat pentru cei ce vad, nu pentru orbi."

,,Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul."

,,În orice om, o lume isi face incercarea."

,,Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului."


,,La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin asta lume se trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?"

,,Nu e adevarat ca exista un trecut - consecutivitatea e in cugetarea noastra - cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleasi intotdeauna, exista si lucreaza mereu."

,,Fiecare lucru poarta in sine insusi masura sa."

,,In om e un sir nesfarsit de oameni."

,,Nenorocirea este cel mai bun dascal isi are metoda ei proprie, dar gres nu da."

,,Presiunea injoseste, pasiunea inalţă."

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Iată Dumnezeul!


Cea mai insemnata predica ce a fost tinuta vreodata a fost aceea a unui maestru, pe un varf de munte. In fata maselor de oameni care au venit sa il asculte, El a spus: "Iata Dumnezeul" . A fost tot ce avea nevoie sa spuna - iata Dumnezeul - ca fiecare si-a creat propriile limite, dorinte si boli, avere sau saracie, bucurie sau tristete, viata sau moarte.

Iata Dumnezeul.
Retineti aceasta, caci voi sunteti cel ce traieste in tot.
Intr-o zi il veti privi pe Dumnezeu. Intrati in contact cu sinele - este tot ceea ce trebuie sa faceti.


Vreti sa vedeti cum arata Dumnezeu?
Mergeti si uitati-va in oglinda. Il veti privi direct in fata. aflati ca sunteti valorosi.
Nu exista masura prin care sa va estimati valoarea.
Si nu exista imagine prin care sa va estimati frumusetea, iar imparatia voastra este nelimitata.




Cine credeti ca v-a creat viata?
Credeti ca o fiinta suprema sau forte din exteriorul vostru v-au controlat existenta?

Voi sunteti total responsabili pentru orice ati facut, ati fost sau experimentat vreodata.
Voi ce aveti puterea de a crea maretia stelelor, v-ati creat fiecare clipa si fiecare eveniment din viata.
Voi ati ales sa fiti cine sunteti.
Voi ati creat felul in care aratati.
Voi ati proiectat felul in care va duceti viata, creindu-va propriul destin. Aceasta este incercarea si privilegiul, daca vreti, de a fi Dumnezeu/om.
Va creati viata prin intermediul propriilor procese de gandire, prin felul in care ganditi.
Veti simti fiecare gand - iar tot ceea ce simtiti se materializeaza pentru a crea conditiile vietii voastre.

Ganditi-va la urmatoarele: nu e nevoie decat de o clipa pentru a va imagina fericirea si intreg corpul se simte fericit. Aveti nevoie doar de o clipa pentru a juca rolul unei creaturi jalnice pe care nimeni nu o doreste - si deja veti incepe sa va autocompatimiti. E nevoie doar de o clipa pentru a inceta sa mai plangeti si pentru a rade cu bucurie. Numai o clipa este necesara pentru a inceta sa mai judecati si pentru a incepe sa simtiti frumusetea tuturor lucrurilor.
Si cine face toate astea?Voi. Iar, in timp ce ati creat aceste sentimente in interiorul fiintei voastre, ati observat ca s-a schimbat ceva in jur?Nu. Dar tot ceea ce sunteti voi s-a schimbat.
Sunteti exact ceea ce ganditi. Tot ce ganditi se va materializa in viata voastra. Daca va ganditi la o fantezie erotica, fiinta voastra va fi ispitita. Daca va ganditi la suferinta, veti avea parte de suferinta. Daca va ganditi la nefericire, o veti avea. Dar daca va ganditi la bucurie - bucurie veti avea. Daca meditati asupra geniului, acesta va aparea instantaneu.
Cum va creati viitorul? Prin gand.
Toate zilele de maine sunt proiectate prin gandurile voastre, chiar in aceasta zi, caci fiecare gand pe care il aveti - fiecare fantezie, oricare ar fi scopul ei emotional - creeaza in corp un sentiment, care este inregistrat in suflet. acel sentiment fixeaza apoi un precedent pentru conditiile din viata noastra, caci va atrage circumstante ce vor crea si se vor potrivi cu aceleasi sentimente care v-au fost inregistrate in suflet. Intelegeti ca fiecare cuvant pe care il rostiti va creaza zilelele ce vor urma, caci vorbele nu sunt decat sunete ce exprima sentimentele din suflet, care au fost nascute prin gand.
Credeti ca lucrurile vi se intampla accidental? Nu acesta este adevarul, asa cum este el cunoscut. In aceasta Imparatie, nu exista lucruri precum accidente si coincidente. si nimeni nu este o victima a vointei sau a planurilor altcuiva. Tot ce vi se intampla in viata, ati gandit si ati simtit; fie ca ati privit acele lucruri ca posibilitati sau temeri, fie ca cineva v-a spus ca asa se va intampla, iar voi ati acceptat asta ca pe un adevar.
Tot ce se intampla se intampla ca act voit, predestinat prin gand si emotie.TOTUL. Tot ce ati gandit vreodata - fiecare fantezie si toate lucrurile pe care le-ati spus - toate s-au petrecut sau asteapta sa se petreaca.
Cum credeti ca este creat totul?
Este creat prin gand. Gandul este adevaratul datator de viata vesnica, ce nu poate fi distrusa, iar voi v-ati folosit de acest proces de a gandi ca sa va dati viata - caci gandul reprezinta legatura pe care o aveti cu mintea lui Dumnezeu.
Timp de milenii, diferite entitati au incercat sa va invete acest adevar prin parabole, cantece, scrieri, dar majoritatea dintre voi ati refuzat sa-l intelegeti, deoarece putini v-ati dorit sa purtati pe umeri reposabilitatea propriilor vieti. Dar modul in care functioneaza aceasta imparatie spune ca tot ceea ce ganditi - fiecare atitudine pe care o aveti fata de voi insiva si fata de viata - se va materializa, de la cele mai josnice si oribile lucruri pana la cele mai sublime si alese, caci numai voi cunoasteti diferenta. Asadar primiti ceea ce afirmati. Sunteti ceea ce ganditi. Sunteti ceea ce hotarati sa fiti.
Cu cat va ganditi mai putin la voi insiva, cu atat va minimalizati singuri. Cu cat va subestimati mai mult inteligenta, cu atat veti deveni mai imbecili. Cu cat va subestimati mai mult frumusetea, cu atat deveniti mai uarati. Cu cat veti considera ca sunteti mai saraci, cu atat veti deveni mai amarati, caci astfel ati predestinat sa fie.
Contemplati cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru voi, o dragoste care va permite sa fiti si sa creati orice doriti, care nu va judeca niciodata. Contemplati dragostea care v-o poarta, astfel incat sa se materializeze prin fiecare gand pe care il aveti si prin fiecare cuvant pe care il rostiti.
Contemplati-o.
Deci cine este creatorul vietii voastre? Voi.
Cine v-a proiectat viata? Voi. Tot ceea ce sunteti si ati experimentat, ati creat prin propria gandire colectiva, prin gand - care este Dumnezeu. Ati acceptat in viata doar ceea ce ati vrut sa acceptati si ati experimentat viata conform valorilor acceptate de voi. Voi sunteti cei care hotarati ce este bine pentru fiinta voastra, ce trebuie sa acceptati, ce vreti sa experimentati.Voi sunteti cei care decideti prin propria gandire.

Nu sunteti sclavul, servitorul sau marioneta vreunei zeitati care va priveste in timp ce va luptati cu viata. Voi traiti o viata uimitoare, o viata de libertate. Fiecare dintre voi detine un liber arbitru prin care poate accepta si imbratisa orice gand pe care sa il aleaga - si cu aceasta putere cutremuratoare ati creat tot ce va inconjoara. Fiecare gand al vostru va creeaza destinul. Fiecare sentiment creeaza calea pe care o numiti viata. veti avea parte in viata de orice ganditi, iar apoi simtiti - caci tatal spune: "Asa sa fie, dupa trairea pe care o aveti!"

Cine sunteti voi? Sunteti Dumnezeu care detine in interiorul tacerii fiintei, capacitatea de a gandi, capacitatea de a crea si de a deveni orice vreti sa deveniti, caci sunteti in prezent exact ce ati ales sa fiti, fara ca cineva sa va forteze mana. voi sunteti cei care faceti legile, creatorul suprem al vietii voastre si al circumstantelor de viata. Sunteti cu adevarat conducatorul suprem al unei inteligente atotcuprinzatoare, pe care nu ati reusit sa o intelegeti in aceasta viata si in multe altele.

Candva ati putut crea o floare, dar acum, ce creati pentru voi? Cele mai mari creatii ale voastre sunt nefericirea, ingrijorarea, autocompatimirea, suferinta, ura, neintelegerea, negarea, imbatranirea, boala, moartea.

Va creati o viata limitata, prin faprul ca acceptati credinte limitate, care apoi devin adevaruri neclintite in fiinta voastra si, prin urmare, realitatea vietii personale. Va separati de viata, prin faptul ca judecati toate lucrurile, pe toti oamenii si chiar si pe voi insiva. Traiti dupa un set de reguli si tendinte numite frumusete si va inconjurati de lucruri care sa va permita sa fiti acceptati de catre constiinta limitata a omului, care nu accepta nimic altceva deact propiul ideal irealizabil. Sunteti bebelusi care se nasc pentru a se maturiza, a-si pierde vitalitatea din trup si sa fie convinsi ca imbatranesc, pana cand pier.

Voi, marii Dumnezei creatori care au fost candva vantul libertatii, ati devenit entitati conduse de o constiinta de turma, inghesuindu-va in mari orase si traind cu frica in spatele usilor inchise. In loc de muntii inalti si vanturi minunate, aveti cladiri impozante si o constiinta infricosatoare. Ati creat o societate care stabileste cum ar trebui sa ganditi, ce ar trebui sa credeti, cum ar trebui sa va comportati si cum ar trebui sa aratati.

Va este frica de un razboi si de eminenta unui razboi.
Va este frica de conflicte.
Va este teama de neconsacrare.
Va este frica sa priviti in ochii altcuiva si totusi tanjiti dupa senzatia de afectiune, numita dragoste.
Puneti sub semnul intrebarii fiecare lucru bun care vi se intampla si va indoiti ca vi se va mai intampla vreodata.
Va umiliti pentru a obtine succes si faima, aur, rupii,drahme si dolari...si, da, un strop de fericire.
Ati nutrit ganduri de disperare- pana ati devenit disperati.
Ati nutrit ca nu sunteti vrednici - pana ati devenit nevrednici.
Ati nutrit ganduri de nereusita - pana ati devenit ratati
Ati nutrit ganduri de boala - pana ati devenit bolnavi.
Ati nutrit ganduri de moarte - pana ati devenit cadavre.
Ati creat toate acestea, intrucat vajnicul creator launtric - care are puterea de a lua un gand si a crea universuri, sau de a aprinde stele pe cer pentru vecie - a devenit prizonierul credintelor si a dogmelor, al modei si al traditiei - un gand limitata a dus la alt gand limitat, care a fost limitat de un alt gand asemenea lui.

Iar propria voastra lipsa de incredere nu v-a permis sa traiti.
In ce nu aveti incredere? In orice lucru pe care nu il puteti percepe prin simturile voastre trupesti; in orice lucru care nu poate fi auzit, vazut, pipait, gustat sau mirosit.

Dar aratati-mi o credinta; puneti-mi-o in palma.
Aratati-mi o emotie; vreau sa o ating.
Aratati-mi un gand; unde este?
Aratati-mi atitudinea pe care o aveti; cum arata?
Aratati-mi infatisarea vantului.
Si aratati-mi timpul- cel care v-a rapit clipele pretioase din viata.

V-ati indoit de cele mai marete daruri ale vietii, si din aceasta cauza, nu ati permis sa apara o cunoastere absolut nelimitata. Viata dupa viata, existenta dupa existenta, v-ati adancit atat de mult in iluzia acestui plan, incat ati uitat de focul minunat ce curge prin voi. In zece milioane de ani si jumatate ati trecut de la a fi entitati suverane si atotputernice, la o existenta pierduta complet in materie; v-ati inrobit prin propriile creatii, precum dogmele religioase, legile, moda si traditia; v-ati separat prin granite, crez, sex si rasa; v-ati cufundat in sentimente de invidie, de amarciune, de vina si de frica.V-ati identificat atat de mult cu trupurile voastre incat ati cazut in capcana supravietuirii si ati uitat de esenta nevazuta ce sunteti cu adevarat - Dumnezeul launtric ce va permite sa va creati visurile, asa cum alegeti sa o faceti. Ati respins in mod deschis nemurirea, motiv pentru care veti muri si va veti intoarce aici, in repetate randuri. Si iata ca va aflati aici, din nou, dupa zece milioane de ani si totusi, inca va mai agatati de neincrederile voastre.

Dumnezeu - totalitatea gandurilor- este cu adevarat o mare scena. Si el va da voie sa va scrieti propiul scenariu si sa-l jucati pe scena, act dupa act. iar cand se trage cortina, iar ultimul cuvant este rostit si se face ultima plecaciune, muriti. Din ce motiv? Pentru ca voi, legiuitorii supremi, credeti ca asa se va intampla.

Intreaga viata e un joc, este o iluzie. In totalitatea ei.
Dar voi jucatorii, ati ajuns sa credeti ca este unica realitate. Si totusi, unica realitate care a existat vreodata si va exista mereu este viata - o esenta libera si eterna de a fi, ce va permite sa va creati jocurile, asa cum vreti sa le jucati.
Cand constientizati ca aveti puterea de a va crea prin gand o realitate a ignorantei, a bolii si a mortii, veti intelege si ca aveti puterea de a deveni mai mareti, prin simplu act de a va deschide spre un flux de gandire nelimitat, care va ingaduie sa aveti geniu, o mai mare creativitate si viata vesnica.

Cand constientizati ca Dumnezeul care a creat corpul la inceputuri este puterea ce locuieste in interiorul vostru, atunci trupul nu ma mai imbatrani si nu se va mai imbolnavi nicioadata - si nici nu va mai fi nevoie sa moara. Dar atata vreme cat va agatati de credintele voastre si va limitati modul de a gandi, nu veti experimenta nelimitarea ce a inzestrat cu slava soarele diminetii si cu mister, cerul noptii.

Ce se intampla atunci cand va hotarati sa parasiti acest plan? Ei bine, corpul moare, insa voi, cei care ganditi in tacerea din spatele ochilor, traiti pentru totdeauna. Cand parasiti acest plan, daca alegeti sa muriti, adevarul este ca nu veti fi doar ingropati, lasati ca hrana viermilor si apoi redusi la praf si pulbere. Continuati sa mergeti inainte, odata cu vantul. Veti merge in locul de unde ati venit, iar acolo veti decide, ce vreti sa faceti in urmatoarea voastra aventura. Si va veti intoarce aici,ori de cate ori veti dori, pana cand va revendicati identitatea de Dumnezeu. Apoi, veti porni intr-o noua aventura inca si mai incitanta, in alte ceruri, intr-un alt spatiu.

Sunteti iubiti mai mult decat v-ati imaginat vreodata, caci indiferent de ce faceti, veti continua sa traiti.

Atunci, de ce v-ati facut griji?
De ce v-ati luptat?
De ce v-ati imbolnavit?
De ce v-ati inecat in tristete?
De ce v-ati autolimitat?
De ce nu v-ati bucurat de splendoarea rasaritului de soare, de libertatea vantului si de rasetele copiilor?

De ce nu ati trait si ati preferat sa va zbuciumati?
Voi veti trai viata vesnica, Samanta voastra este vesnica; este pentru totdeauna. In pofida tuturor indoielilor voastre - indiferent de cat de mult va ingraditi imparatia, de cat de mult va ingrijorati si disperati - exista un singur lucru pe care nu-l puteti inlatura, si acesta este viata. Oricat de orbi si reticenti ati fi, veti avea intotdeauna viata, caci aceasta este valoare numita Dumnezeu, si asta sunteti voi.

Viata pe care o traiti este un vis - un mare vis - o fatada, daca vreti. Este gandul ce se joaca cu materia care creeaza realitati profunde, ce va leaga trairile de acest plan, pana cand voi, cel care viseaza , va treziti.
N-ati stiut niciodata cat sunteti de frumosi, pentru ca niciodata nu v-ati privit cu adevarat. Nu v-ati uitat niciodata la cine sunteti si la ce sunteti."

RAMTHA Cartea Alba





joi, 13 decembrie 2012

Prezenţa

     Prezenţa e tăcută şi transmite o stare de pace care este chiar spaţiul în care şi prin care totul există şi totul îşi are propria existenţă şi experienţă. Este de o blândeţe infinită şi, totuşi, are tăria stâncii. Cu ea, orice frică dispare. Bucuria spirituală îşi face apariţia la un nivel calm, de un extaz inexprimabil. Pentru că perceperea timpului încetează, nu există nici temere, nici regret, nici suferinţă, nici anticipare; izvorul bucuriei este nesfârşit şi atotprezent. Fără de-nceput şi fără de sfârşit, nu există nici pierdere, nici mâhnire, nici dorinţă. Nu trebuie făcut nimic; totul este deja perfect şi întreg.
     Atunci când timpul se opreşte, toate problemele dispar; ele nu sunt decât plăsmuirile unui punct de vedere/ percepere. Pe măsură de Prezenţa începe să predomine, încetează orice identificare cu trupul sau cu mintea. Când mintea ajunge să fie tăcută, gândul că ,,Eu sunt" dispare la rândul său şi Conştiinţa Pură răzbate pentru a ilumina ceea ce omul este, a fost şi va fi întotdeauna, dincolo de timp şi, prin aceasta, fără de început şi fără de sfârşit.


     Oamenii se întreabă ,,Cum poate fi atinsă starea de conştientizare?", însă puţini sunt aceia care parcurg paşii necesari, tocmai fiindcă sunt aşa de simpli. Iniţial, dorinţa de a atinge starea aceea era intensă. Apoi am început să mă antrenez să acţionez în toate situaţiile, fără excepţie, cu o constantă şi universală iertare şi blândeţe. Individul trebuie să manifeste compasiune faţă de tot ce-l înconjoară, inclusiv faţă de propriul sine şi de gândurile sale. După aceasta s-a manifestat elanul de a-mi ţine dorinţele în expectativă şi de a renunţa la a-mi impune voinţa personală moment de moment. Pe măsură ce fiecare gând, sentiment sau faptă erau lăsate în voia lui Dumnezeu, mintea a devenit, treptat, tăcută. La început, ea a renunţat la poveşti şi paragrafe întregi, apoi la idei şi la concepte. Pe măsură ce individul renunţă la dorinţa de a se afla în posesia acestor gânduri, ele nu mai ajung să fie atât de elaborate şi încep să se fragmenteze cât timp sunt doar pe jumătate formate. 
     Dintr-o dată, fără niciun semn prevestitor, a intervenit o modificare în conştientizare şi Prezenţa s-a aflat acolo inconfundabilă şi atotcuprinzătoare. Au existat şi câteva clipe de teamă când eul se stingea, dar după aceea absolutul Prezenţei mi-a inspirat o străfulgerare de veneraţie. Această realizare a fost spectaculoasă, mai intensă decât tot ce resimţisem anterior. Nu avea niciun corespondent în experienţa obişnuită. Şocul de proporţii a fost atenuat de iubirea care însoţea Prezenţa. În lipsa sprijinului şi a protecţiei acelei iubiri, individul ar fi anihilat.
(David R. Hawkins)
-va urma-

vineri, 30 noiembrie 2012

Dansul vietii. Eliberarea de atasament


Oamenii care excelează în manifestarea fizică a ideilor lor învaţă să-şi fixeze obiective realiste şi să le aplice într-un mod flexibil, răspunzând la condiţiile concrete. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă flexibilitate, urmăreşte comportamentul unui copăcel tânăr în bătaia vântului. Trunchiul său este subţire şi fragil, dar dispune de o impresionantă forţă şi rezistenţă. Aceasta se datorează faptului că el se mişcă împreună cu vântul, nu împotriva lui.




Atunci când condiţiile sunt potrivite ca ceva să se întâmple, aceasta se va întâmpla fără mare efort. Când condiţiile nu sunt potrivite, chiar şi un mare efort nu va reuşi. A te mişca împreună cu vântul necesită o sensibilitate faţă de condiţiile existente. Există momente pentru odihnă şi retragere şi momente pentru a te mişca energic înainte.

A şti când să te mişti şi când să nu te mişti este o chestiune de bun simţ şi de intuiţie. Gândirea abstractă nu poate duce, prin ea însăşi, la percepţia adevărată. Ea trebuie combinată cu sensibilitatea emoţională. Ca să vezi lucrurile în mod corect trebuie să înţelegi cât de mult ai investit emoţional într-o situaţie, cât şi modul în care evenimentul apare şi se desfăşoară în exterior.


Trebuie luate în considerare atât realitatea interioară, cât şi cea exterioară. Unii oameni spun că realitatea interioară determină realitatea exterioară. Alţii spun că cea exterioară o determină pe cea interioară. Şi unii şi alţii au dreptate. Găina nu ar exista fără ou – şi vice-versa.

Cauza şi efectul nu sunt lineare şi secvenţiale. Ele se manifestă în mod simultan. Prin natura lor, ele au o mişcare circulară. Nu numai cauza determină efectul, dar şi efectul determină cauza.


Răspunsul la întrebarea „ce a fost mai întâi, oul sau găina?” poate fi – ori nici unul, ori amândouă. Găina şi oul sunt creaţii simultane. La toate întrebările de genul ori/ori trebuie să se răspundă în acelaşi fel – altfel răspunsul va fi fals.

Realitatea Supremă nu poate fi înţeleasă într-un cadru de referinţă dual. Ea include atât realitatea interioară, subiectivă, împreună cu realitatea exterioară, obiectivă – cât şi interacţiunea lor reciprocă, spontană. Toate contrariile sunt conţinute înăuntrul ei. Realitatea Supremă e creaţia acceptării totale, a capitulării totale şi a iubirii totale, atotcuprinzătoare. Nu există ceva care să fie separat de ea. Chiar şi atunci când copacii sunt smulşi din rădăcină şi duşi la vale de şuvoi, nu e nici o tragedie, căci nu există diferenţă între copac şi şuvoi.


În contrast cu fluxul Realităţii Supreme se află Rezistenţa care dă naştere diferitelor condiţii. Distincţiile, comparaţiile, judecăţile intră în joc, iar cursul natural este întrerupt. Natura Realităţii Supreme este de a spune „Da”. Ea are o exuberanţă naturală şi un entuziasm firesc. Vrea să ia totul cu ea. E fericirea personificată, pentru că ea consideră totul şi pe toţi ca fiind ea însăşi.



Rezistenţa spune mereu „Nu”. Prin natura ei, aduce conflict şi luptă. Se opune la orice şi, astfel, ea este nefericirea personificată. Acolo unde nu există rezistenţă, nu există nefericire. Nefericirea opune întotdeauna rezistenţă unor condiţii. Ea se constituie pe nişte interpretări pro sau contra. Rădăcina nefericirii este ataşamentul.



Nu îţi cer acum să renunţi la toate ataşamentele tale. Aceasta, prietene, nu este un ţel realist. Îţi cer doar să devii conştient de ataşamentele tale, de percepţiile tale, de interpretările tale pro şi contra. Îţi cer doar să observi cum ai făcut ca fericirea ta să fie condiţionată. Dacă vrei să înţelegi necondiţionarea, priveşte copacul mişcându-se în bătaia vântului. E cea mai bună metaforă pe care o poţi găsi. Copacul are rădăcini adânci şi ramuri întinse. Jos e neclintit, iar sus e flexibil. Este un simbol al tăriei şi al capitulării.



Poţi dezvolta aceeaşi tărie de caracter, mişcându-te flexibil o dată cu toate situaţiile din viaţa ta. Stai drept şi fii înrădăcinat în momentul de faţă. Cunoaşte-ţi nevoile, dar îngăduie ca ele să fie satisfăcute cum ştie viaţa mai bine.



Nu insista ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un anumit mod, căci, dacă insişti, vei opune o rezistenţă inutilă. Trunchiul copacului se frânge, atunci când încearcă să se opună vântului.



Mişcă-te o dată cu vântul!

Viaţa ta e un dans! Ea nu este nici bună, nici rea. E o mişcare, un continuum.
Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a dansa nu te va scoate de pe ringul de dans. Dansul va continua în jurul tău. Dansul va continua şi tu eşti parte din el. Există o demnitate simplă în asta. Te încurajez să te bucuri de pura stare de graţie de a fi viu. Dacă vei căuta în viaţă un sens mai elevat, vei fi dezamăgit. Dincolo de dans, nu se află nici un sens.


Toate condiţiile se deschid înspre necondiţionare. Fii, pur şi simplu, deschis şi prezent şi vei cădea în braţele lui Dumnezeu. Dar împotriveşte-te chiar şi pentru o clipă – şi vei fi prins într-o complicaţie fără rost, provocată de tine însuţi. Fiinţele umane nu pot fi independente de realitatea condiţionată, deoarece realitatea condiţionată este o creaţie a conştientei umane.



Opriţi-vă din încercarea de a scăpa de propriile voastre creaţii. Acceptaţi-le, pur şi simplu, aşa cum copacul acceptă vântul. Demnitatea voastră constă în a deveni pe deplin umani, pe deplin receptivi la propriile voastre nevoi şi la nevoile altora. Compasiunea nu vine prin detaşarea de întreaga paletă a experienţei emoţionale, ci prin participarea plenară la ea.



Unii au spus că lumea asta e un loc al durerii. E absurd. Această lume nu este nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că e amândouă în acelaşi timp. Această lume este un loc în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care este responsabilă pentru propriile sale creaţii. E absurd să negi importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să-l glorifici. Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii. Sunt oare ambele necesare? Absolut! Fără durere, mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea. Şi fără bucuria vieţii nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens. Dar nu spune „acesta e un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din experienţa ta ceea ce ea nu este. Fereşte-te de interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.



Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta. Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.

Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.
Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.


Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer. Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici! Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte – nu numai pentru sine – ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.



Legile lumii acesteia nu îi mai limitează pe bărbatul sau pe femeia a căror inimă este deschisă. Şi astfel se întâmplă miracole – nu printr-o activitate specială, ci doar ca o extensie a iubirii însăşi. Miracolele nu vin dintr-o gândire lineară, secvenţială. Ele nu pot fi planificate. Nu poţi învăţa nici să le faci, nici să le primeşti. Miracolele vin în mod spontan în inima care s-a deschis şi în mintea care a renunţat la nevoia ei de a controla sau de a şti. Căci Mintea lui Dumnezeu e nevinovată şi atotdăruitoare. Ea nu-ţi poate refuza cele necesare, întrucât eşti parte din Ea. Ea nu te cunoaşte ca fiind separat. Asemenea unui părinte ce se uită la unicul său copil. Ea te priveşte cu statornică iubire şi afecţiune. „Întinde-ţi mâna şi primeşte aceste daruri”, te invită Ea. Dar tu nu dai ascultare chemării Ei. În frustrarea ta, nu auzi Vocea Divină care te chemă. Privind în jur la condiţiile vieţii tale şi găsindu-le numai defecte, nu eşti conştient că te-nconjoară Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Şi totuşi, oricât de departe te-ai simţi tu de Dumnezeu, nu eşti decât la un gând distanţă.



Chiar acum eşti fie fericit, fie găseşti nod în papură împrejurărilor din viaţa ta. Îngăduie-ţi să fii prezent în gândurile tale şi întreabă: „Sunt eu, în acest moment, conştient de Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru mine?” Dacă răspunsul este „Da!”, vei simţi căldura Prezenţei Divine în inima ta. Iar dacă răspunsul este „Nu”, conştiența ta te va face să-ţi aminteşti acea Prezenţă şi să o atragi către tine. Această practică simplă nu poate da greş. Încearc-o şi convinge-te! Pe măsură ce înveţi să fii deschis momentului prezent, vei deveni din ce în ce mai conştient de Prezenţa Divină în mintea şi experienţa ta. Rostul tău personal se va dezvălui în această conştienţă lărgită, ajutându-te să înţelegi cum poţi fi de cel mai mare ajutor pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

 Paul Ferrini- Iubire fara conditii

luni, 26 noiembrie 2012

Am coborât?

În ultimul timp m-am întors la politică. De unde nici nu plecasem de fapt. Interesant că politica şi spiritualitatea au intrat cam în acelaşi timp în viaţa mea. Şi, deşi par incompatibile, mă încăpăţânez să le fac pe amândouă. Mi-au spus mulţi că e un nonsens, că una o anihilează pe cealaltă, că în politică e mizerie şi să mă las. Despre ce vorbim de fapt? Despre un aspect care ne influenţează vieţile, de care depindem în această existenţă fizică zi şi noapte!? Mai ales când e noapte, adică când dormim precum în reclama de la FNI, o ştiţi, cea cu ,,dormi liniştit...". 
Am intrat în campanie, şi ajunsă la jumătatea ei, m-am trezit ruptă de preocupările mele spirituale, chiar şi de prietenii din această sferă. Nu am timp. Şi m-am întrebat, intuitiv: ,,Am coborât?" Mi-am coborât nivelul de vibraţie pentru a răspunde acestor solicitări? Poate doar puţin, dar nu atât cât cred cei care mă îndeamnă mereu să ies până nu mă murdăresc de tot. Dar, dacă vrem ca lumea să se schimbe, dacă vrem ceva mai bun pentru noi şi copiii noştri, noi cei treziţi ce facem? Ne ducem în locuri frumoase şi liniştite şi-i aşteptăm acolo pe ceilalţi? Ne ferim de mizerie chiar dacă ne confruntăm cu ea zilnic? Căutăm doar compania celor care ne pot ridica, uitând că în jurul nostru sunt oameni care aşteaptă poate de la cei care înţeleg şi simt mai mult, un semn de schimbare adevărată?
Dacă pentru asta va trebui să cobor, o voi face, ştiind că treptele sunt cu dus-întors şi la întoarcere nu voi fi singură. Pentru că dacă Dumnezeu m-a adus pe această cale nu e o întâmplare, e poate o menire şi un dar. Voi rămâne aşadar şi voi face ce ştiu şi cum ştiu mai bine, fără a ieşi de pe cale. Pentru că dacă ai puterea de a-ţi păstra drumul drept poţi avea şi bucuria de a vedea cum cei din jur îşi aliniază calea cu a ta pentru că Dumnezeu e pentru toţi destinaţia finală.